Ce am înțeles eu azi…

Am încercat să văd cum e când plângi
Cu ochii larg deschiși, privind în adânc,
Iar cum se ridică aburul, sus, mai sus,
Când stelele din umbră fac zgomot,
Iar sunetul pare a fi dintr-o stea luminoasă.

Omenirea pășește încet, dar sigur, spre apocalipsă.
Este scris, nu vă înșelați singuri…

O, de-aș citi pe cer și jos, pe pământ,
Aș vedea că nimic nu poate fi din nimic,
Doar din ceea ce a fost creat de la început,
Cu dragoste și multă răbdare.

Dar înțelege: dragostea nu se va sfărâma niciodată.